Ozn-uri în vreme de război
Aug.22, 2009 in Spaţiu, Tehnologie
Nici
în întunecatele vremuri de război Ozn-urile nu se lasă! Apariţia
acestor zburătoare a fost semnalată în diferite colţuri ale lumii, mai
ales în preajma avioanelor de luptă.
Generalul maior Boris
Surikov, fost specialist în rachete şi arme nucleare în Statul Major al
armatei sovietice, apoi expert la conferinţele de dezarmare de la
Geneva, a declarat în 1994 unor producători tv britanici că în 1944, pe
când zbura cu un bombardier de două persoane spre România, s-a întâlnit
cu un obiect zburător solid, de formă eliptică. Avionul a început să se
scuture, iar presiunea uleiului a crescut alarmant. Aripile scânteiau de
încărcătura electrostatică. Comandatul bombardierului, maiorul Bajenov,
a apreciat că aparatul era pe punctul de a lua foc, după care bombele
ar fi explodat, aşa că a aruncat la întâmplare cele două tone de
încărcătură ucigaşă deasupra unui câmp din Ucraina. La întoarcere, de
teama curţii marţiale, cei doi au raportat bombardarea cu succes a unei
rafinării din România.
Panică în L.A
În zorii zilei de 25
februarie 1942 radarele au semnalat că obiecte zburătoare, aflate la
circa 200 de kilometri în largul oceanului, se apropie de Los Angeles.
Peste puţin timp au fost văzute mai multe lumini roşii sau argintii,
care se agitau rapid încoace şi încolo pe cerul oraşului. În mijlocul
lor, un obiect mare, întunecat, stătea aproape nemişcat. Convinşi că
asistă la un atac japonez, cei din artileria antiaeriană au tras, vreme
de o oră, peste 1400 de obuze. Oraşul a fost acoperit de schijele
proiectilelor. Cel puţin şase civili au murit în panica stârnită. Mai
multe clădiri au fost serios avariate. Dar niciunul dintre obiectele
invadatoare n-a fost doborât şi n-a reacţionat, ele continuând să se
mişte nestingherite printre obuzele care explodau în jur. În raportul
trimis preşedintelui Roosevelt, generalul George C. Marshall, şeful
Statului Major, scria: “Aeronavele neidentificate, altele decât cele ale
armatei sau marinei militare americane, au evoluat probabil asupra Los
Angeles-ului… În jur de cincisprezece aeronave au fost implicate,
zburând cu viteze diferite, de la ceea ce rapoartele oficiale numesc
<> până la 320 km/h, la altitudini cuprinse
între 2700 şi 5500m. Nu au fost aruncate bombe. Nu s-au înregistrat
pierderi în rândul trupelor. Nu au fost doborâte avioane. N-au existat
aeronave ale armatei sau marinei militare în actiune. Investigaţiile
continuă…”
Mult mai târziu s-a descoperit că în aceeaşi perioadă
obiecte asemănătoare au fost semnalate şi deasupra oraşului Tokio.
Fenomenul nu a fost explicat niciodată…
Vizite la înălţime
Întâmplări
de acest tip au fost raportate de pe toate fronturile celui de-al
Doilea Război Mondial. Pe 14 martie 1942 căpitanul englez Joel Fischer a
urmărit minute în şir o aeronavă lungă de aproape 100m, cu diametrul de
circa 15m, fără aripi sau motoare vizibile, ce zbura perfect orizontal,
după care a luat o poziţie verticală şi a dispărut brusc în înălţimi.
În noaptea de 25 martie 1942, maiorul Sobinski, polonez înrolat în
aviaţia engleză, comanda un bombardier strategic, care se întorcea din
misiune. Era la o altitudine de 5000m, încă deasupra Germaniei, când s-a
apropiat de el un aparat luminos, cu o formă greu de identificat.
Crezând că e o armă secretă germană, cel puţin zece mitraliere au
deschis focul cu proiectile de 12,7mm. Însă, aparent, obiectului nici
nu-i “păsa”, continuând să zboare paralel cu bombardierul timp de un
sfert de oră.
În dimineaţa de 5 aprilie 1943, Gerry Casey,
instructor Air Force, efectua un zbor de antrenament în zona Long
Beach(California) împreună cu un elev, când a zărit, venind spre ei, un
aparat de culoare portocalie, fără aripi, care nu semăna cu nimic
cunoscut. Aparatul a trecut pe lângă ei, apoi a făcut o întoarcere
incredibilă, sincronizându-se cu avionul-şcoală “de parcă am fi fost
sudaţi împreună printr-o bară de fier”. După câteva minute, obiectul s-a
smucit uşor, apoi a ţâşnit în sus, dispărând cu o viteză evaluată la
peste 11.000 km/h.
După război multe Ozn-uri se arată
Nenumărate
astfel de întâlniri au intrat în folclorul aviatorilor din cel de-al
Doilea Război Mondial, care au poreclit misterioasele aparate “foo
fighters”. La început s-a crezut că ar fi un fenomen natural, apoi a
apărut ipoteza unei arme secrete a inamicului. Abia la sfârşitul
războiului, când multe documente au devenit publice, s-a aflat că
straniile apariţii au fost văzute şi de piloţii germani sau japonezi
care, la rândul lor, au fost convinşi că erau arme secrete, de origine
americană sau britanică. Aceleaşi “foo fighters” au reapărut în
războaiele din Coreea şi Vietnam, dar nu şi în cele care au urmat…
Obiecte
zburătoare rămase neidentificate au fost văzute şi în anii de după
război. În perioada mai-decembrie 1946 pe cerul Suediei au fost
semnalate, inclusiv cu radarele, circa o mie de apariţii. Obiectele
efectuau uneori manevre de picaj, redresare, întoarcere în unghi ascuţit
etc., imposibile pentru un aparat făurit de mâna omului. Ele au apărut
în august 1946 şi deasupra Franţei şi Norvegiei, în septembrie, deasupra
Greciei şi a Marocului, apoi a Portugaliei, Germaniei, Belgiei şi
Olandei. Se estimează că în acel an, în toate ţările europene, s-au
raportat circa 2000 de astfel de observaţii.
Ce este o gaură
neagră?
Este un obiect prezis de o teorie înainte ca observaţiile
să confirme existenţa lui. Gaura neagră este o zonă a spaţiului cu
densitate infinită, care nu poate fi observată direct, din cauză că
lumina nu poate scăpa de atracţia imensă de la suprafaţa obiectului(de
aici şi denumirea lor). Găurile negre de talie stelară au putut fi însă
identificate prin efectele secundare pe care le produc în jurul lor. O
astfel de gaură neagră ia naştere la sfârşitul vieţii unei stele masive,
când aceasta devine o supernovă: materia densă din centrul stelei
colapsează din cauza gravitaţiei, atingând densităţi enorme.
Din
anul 2004 o galaxie neobişnuită(0402+379) este în atenţia astronomilor.
Aceasta se află la 77 milioane de ani lumină, în Constelaţia Perseu.
Zona centrală a galaxiei pare a fi alcătuită din două obiecte foarte
compacte. O echipă americană care a observat galaxia în diferite lungimi
de undă a dezlegat misterul: cele două obiecte sunt găuri negre a căror
masă cumulată este de 150 milioane de mase solare.
Impactul este
iminent
Fenomenul “ciocnirilor” a două galaxii nu este o noutate.
În realitate, coliziunea galaxiilor este de fapt o întrepătrundere
lentă, care nu implică ciocniri între stele. Teoria actuală arată că, în
general, în centrul galaxiilor se află o gaură neagră masivă. Acestea
provin din acumularea de materie în zonele centrale, unde, din cauza
densităţilor mari, materia nu s-a putut organiza în stele. În cazul a
două galaxii aflate în interacţie există posibilitatea de fuzionare a
celor două găuri negre. Deosebit pentru galaxia 0402+379 este faptul că
acestea sunt foarte apropiate, fiind separate de doar 23,8 ani lumină, o
distanţa infimă la scară cosmică(de exemplu, galaxia noastră are un
diametru de 100.000 de ani lumină). Se pare deci că cele două găuri
negre se află într-o situaţie de ciocnire iminentă, care se va produce
peste câteva miliarde de ani!
Undele gravitaţionale
În cazul
găurilor negre gigantice din centrul galaxiilor fuziunea acestora va
produce un cataclism cosmic. O parte din stelele celor două galaxii vor
fi înghiţite de cele două găuri negre, iar altă parte va fi expulzată în
spaţiul intergalactic. Teoria prevede că această coliziune va produce
unde gravitaţionale pe care astronomii speră să le detecteze. Undele
gravitaţionale se deplasează cu viteza luminii şi produc o modificare a
spaţiului şi a timpului în zonele pe care le traversează.
Se
estimează că dacă două obiecte de pe Pământ ar fi la un metru distanţă
unul de celălalt, trecerea undelor gravitaţionale ar modifica această
distanţă cu miliardimi de metru! Tehnic, aceste variaţii minuscule pot
fi măsurate numai prin metode interferometrice. În prezent există trei
proiecte în curs de dezvoltare: Ligo, Virgo şi Lisa(două de pe Pământ şi
unul din spaţiu), care au ca scop măsurarea deformărilor
spaţio-temporale. Prin eventuala identificare a undelor gravitaţionale,
teoria relativităţii generale a lui Einstein va căpăta o nouă
confirmare.
ele mai multe lucrări de geomorfologie definesc frecvent
ca “relief ciudat” acele forme cu înfăţişări originale, datorate
“comportamentului” rocilor, având diferite grade de duritate şi deci cu
rezistenţe diferite la acţiunea erozivă a agenţilor externi, acest
proces fiind numit eroziune diferenţială. Deşi relieful ciudat este în
primul rând o consecinţă a varietăţii petrografice, nu putem neglija
faptul că roca se comportă diferit şi în funcţie de zona climatică în
care se află, deci în funcţie de preponderenţa unuia sau a altuia dintre
agenţii externi(alterarea, dezagregarea, eroziunea glaciară, eroziunea
crionivală, eroziunea continuă sau intermitentă a apei, eroziunea
eoliană), la care se adaugă şi eroziunea litorală, acolo unde apele
lacurilor şi mărilor au fost sau sunt în prezent răspunzătoare de
înfăţişarea ţărmurilor.
Elefantul
Stanca Elefant din
Israel
“Elefantul” este o formă de relief carstic litoral, creată
exclusiv prin acţiunea valurilor marine, care au săpat grota în roci
carbonatice.
Fortăreaţa
Fortăreaţa
Masada, ceea ce în
ivrit înseamnă “fortăreaţă”, reprezintă una din cele mai cunoscute forme
de relief ciudat, fiind detaşată prin eroziune de apele tributare Mării
Moarte faţă de restul Munţilor Hebron. Văile care s-au adâncit în
versanţii munţilor din jur au aspect de canion: sunt văi cu versanţi
simetrici, abrupţi, cu profil în trepte, impus de structura orizontală a
formaţiunilor geologice dure. Prin apropierea obârşiilor a doua
canioane vecine(Masada şi Arugol) a rezultat un martor de eroziune înalt
de 462m(faţă de nivelul Mării Moarte, dar cu numai 54m deasupra
nivelului 0 al Oceanului Mondial). În jur, platourile Deşertului Iudeea,
care trec de 600m deasupra Mării Moarte, domină cu puţin martorul de
eroziune, dar, ca şi acesta, sunt delimitate prin abrupturi de peste
400-500m faţă de şesul de pe fundul grabenului. Astfel, impunătoarea
stâncă reprezintă o adevarată fortăreaţă naturală, amplasată în planul
mai larg al abrupturilor care ne amintesc de expresia consacrată a
geografului român Victor Tufescu, cu privire la ţara Vrancei: “se apără
prin propria ei natură”. Platoul superior ce retează stânca, datorat
structurii cvasiorizontale, este uşor înclinat de la vest la est(70m
diferenţă de nivel) şi are exact dimensiunile necesare unui asemenea
punct strategic: 610m lungime, 200m lăţime şi o circumferinţă de 1330m.
Pe acest platou se află azi ruinele fortificaţiilor Masada, apărate de
povârnişurile stâncii. Şi tot aici s-a salvat Herod, regele evreiilor,
împreună cu tânăra sa soţie Mariamne, când parţii au cucerit Ierusalimul
în anul 42 î. Cr.
Deşi aceste abrupturi au reprezentat un sistem
de apărare natural, abil valorificat de triburile evreieşti, Herod a
ordonat construirea unui zid şi a unui şir de cazermate pe muchia
platoului, un efort uriaş pentru acele vremuri. Dar ambiţiile sale nu
s-au mărginit doar la fortificarea stâncii; el a impus ridicarea în
interior a unei reşedinţe regale, cu palate somptuoase, băi publice,
locuinţe pentru înalţii funcţionari şi pentru armată. Mai mult, pentru
toţi aceştia s-au amenajat excavaţii ce permiteau stocarea unei mari
cantităţi de hrană, iar cele 12 rezervoare enorme puteau reţine peste
40.000 m3 de apă pentru alimentaţie, băi şi chiar pentru culturi
agricole pe platou, în acest mediu semiarid. Lucrările au făcut din
Masada o fortăreaţă inexpungabilă la asedii.
După căderea
Ierusalimului şi distrugerea templelor evreieşti de armata romană în
anii 70, aici s-au refugiat ultimii apărători cu familiile lor. În faţa
trupelor romane asediatoare, conduse de guvernatorul roman al
Palestinei, Flavius Silva, ei au opus o rezistenţă eroică timp de doi
ani. Aceasta a culminat cu crearea unei breşe de către asediatori în
zidul de pe muchie; capturarea evreilor devenea iminentă, aşa că
fanaticul conducător Eleazar ben Yair ordonă o sinucidere în masă
onorabilă, preferabilă sclaviei.
Legenda a sporit interesul
pentru vizitarea stâncii fortificate, astfel că s-au amenajat căi de
acces, dar şi de protecţie, teritoriul fiind inclus în sistemul
Parcurilor Naţionale Israeliene sub numele de Parcul National Masada.
Povestea
lui Lot şi a stâlpului de sare
Soţia lui Lot
Relatarea
bliblică despre Sodoma şi Gomora se găseşte în capitolele 18 şi 19 din
cartea Genezei. Este vorba de istoria nimicirii locuitorilor deosebit de
corupţi şi decadenţi ai celor două cetăţi din vremea Vechiului
Testament. Peste secole, aceste nume, Sodoma şi Gomora, au devenit
simboluri literare ale corupţiei.
“…. şi Domnul a zis:
<
dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul ce a venit până la Mine şi
daca nu va fi aşa, voi şti>>. Dar Avraam, care stătea înaintea
Domnului, s-a apropiat şi a zis: <
şi au plecat spre Sodoma unde au ajuns pe înserat şi au intrat în
cetate, fiind adăpostiţi de Lot… Cand s-a crăpat de ziua, îngerii au
stăruit pe lângă Lot, zicând: <
cetăţii.>> Lot le-a zis: <
păstrându-mi viaţa, dar nu pot să fug la munte înainte ca să mă atingă
prăpădul şi voi pieri. O, de-aş putea să fug destul de aproape, acolo
unde e o cetate destul de mică…şi să scap cu viaţă!>>. Si El i-a
zis: <
nu vei ajunge acolo.>> Şi fiindcă Lot zăbovea, îngerii aceia i-au
apucat de mână, pe el, pe nevastă-sa şi pe cele două fete ale lui, căci
Domnul voia să-l cruţe pe Lot şi ai lui. I-au scos deci afara din
cetate, iar unul din ei a zis: <
nu pieri!>> Nevasta lui Lot, care regreta abandonarea averii în
Sodoma s-a uitat însă înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare. Când
a intrat Lot în cetatea Ţoar, Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi
Gomora pucioasă şi foc din ceruri. A nimicit cu desăvârşire cetăţile
acelea două în care Lot îşi avea locuinţa şi averea, dar şi celelalte
din toată câmpia, pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce creştea pe
pământ…”
Beneficiile care ni le aduce sportul
Jun.03, 2009 in
Activităţi, Medicină
Toţi suntem conştienţi că exerciţiul fizic
este vital pentru a fi sănătoşi. Cu toate acestea, găsim tot felul de
motive pentru care să nu ne facem timp zilnic să facem mişcare. Însă
pentru a avea mai multă energie, pentru a ne simţi mai bine în propriul
corp, pentru a fi mai plini de viaţă şi mai veseli, avem nevoie de
mişcare fizică. Iată ce poate face exerciţiul fizic pentru sănătatea
noastră:
1. Îmbunătăţeşte sănătatea inimii
2. Reduce
riscul de a muri prematur din cauza bolilor de inimă
3. Ajută
inima şi sistemul cardio-vascular să funcţioneze mai eficient
4.
Descreşte simptomele anginei şi infarctului
5. Reduce factorii de
risc de a face boli de inimă
6. Reduce riscul de a face diabet sau
a avea probleme cu tensiunea
7. Îmbunătăţeşte toleranţa la zahăr a
sângelui dacă ai diabet şi riscul de a face diabet
8. Ajută la
controlarea tensiunii
9. Îmbunătăţeşte lipidele din sânge, mai
ales reglează nivelul colesterolului
10. Ajută în încercarea de a
te lăsa de fumat
11. Îndepărtează stratul de grăsime, slăbeşte şi
ţine sub control greutatea
12. Reduce riscul de a face cancer de
col
13. Te ajută ca la bătrâneţe să fii mai puternic şi să ai
control mai mare asupra corpului
14. Îmbunătăţeşte forţa şi starea
de bine
15. Ajută la menţinerea sănătăţii muşchilor, oaselor şi
încheieturilor
16. Creşte abilitatea de a face activităţile zilnice
fără să te simţi obosit
17. Îmbunătăţeşte flexibilitatea,
coordonarea şi echilibrul
18. Menţine tonusul muscular,
îmbunătăţeşte postura, reduce riscul de a-ţi fractura oasele
19.
Creşte speranţa de viaţă în medie cu trei ani
20. Reduce starea de
anxietate şi depresie
21. Îmbunătăţeşte starea de bine şi te ajută
să te simti bine cu propria persoană
Ca să te bucuri de
beneficiile sportului şi să nu rişti să îţi răneşti corpul, trebuie să
ţii minte că orice activitate fizică trebuie să cuprinda trei faze ale
exerciţiului: încălzirea, exerciţiile propriu-zise, relaxarea.
* Încălzirea
Este extrem de importantă pentru că îţi pregăteşte
corpul pentru efortul pe care îl vei depune. Te va ajuta să nu-ţi
stresezi dintr-o dată muşchii şi inima, să nu faci întinderi musculare,
să-ţi fracturezi încheieturile sau să faci febră musculară. Încălzirea
ajută să îţi crească încet respiraţia, bătăile inimii, temperatura
corpului. Include exerciţii de stretching sau mişcări lente ale
corpului. Încălzirea ar trebui să dureze cinci minute.
*
Exerciţiile proproiu-zise
Trebuie să ţinem cont de frecvenţa,
intensitatea şi durata exerciţiilor. Când vine vorba de frecvenţă, ar
trebui să facem zilnic mişcare sau cât de des posibil. Intensitatea şi
durata depind de nivelul nostru de forţă fizică. Dacă suntem la început,
15 minute de exerciţii de o intensitate moderată sunt suficiente, atâta
cât să simţim respiraţia şi bătăile inimii accelerate. Nu trebuie să ne
obosim până la epuizare. Cu timpul, cu cât corpul se obişnuieşte cu
mişcarea, vom creşte durata şi intensitatea exerciţiilor.
*
Relaxarea
Îţi ajută corpul să îşi revină după efortul depus.
Bătăile inimii şi tensiunea vor reveni la normal. În timpul exerciţiilor
de relaxare nu trebuie să stai sau să te întinzi, să te odihneşti.
Trebuie să-ţi continui exerciţiile la o intensitate redusă. Poţi repeta
exerciţiile de stretching din timpul încălzirii. Relaxează-ţi muşchii
inspirând şi expirând puternic. Ar trebui să dureze circa cinci minute.
Dacă
respectăm toate aceste trei faze vom evita problemele şi leziunile care
pot fi cauzate de practicarea necorespunzătoare a exerciţiilor fizice.
Exerciţiile
fizice se pot împărţi în patru categorii:
* Exercitiile de
rezistenta
-îmbunătăţesc sănătatea inimii, a plămânilor şi a
sistemului circulator. Te vor menţine sănătos şi te vor ajuta să-ţi
desfăşori activităţile zilnice cu mai multă uşurinţa. Vor preveni şi
întârzia apariţia bolilor asociate cu îmbătrânirea precum şi diabetul,
cancerul de col, bolile de inimă.
-exerciţiile de rezistenţă
moderate sunt înotul, ciclismul (atât în aer liber cât şi pe bicicleta
de la sală), mersul, curăţenia casei, tenis în dublu, dansul. Printre
exerciţiile de rezistenţă dificile se numără urcatul scărilor sau
munţilor, ciclismul pe dealuri, tenis, ski, drumeţiile, jogging.
* Exercitiile de forta
-sunt cele care te ajută să îţi
fortifici muşchii, însă fac mai mult decât să te facă mai puternic. Şi
cea mai mică creştere a forţei muşchilor poate face o mare diferenţă în
abilitate, creşte metabolismul, te ajută să îţi păstrezi la ratele
normale greutatea şi nivelul zahărului. De asemenea, previn osteoporoza.
Printre aceste exerciţii se numără fitnesul şi toate formele de
aerobic.
* Exercitii de echilibru
-te ajută ca la
bătrâneţe să eviţi cea mai des întâlnită problemă, căzăturile şi
greutatea în controlarea mişcărilor. Exerciţiile de echilibru te ajută
să îţi fortifici muşchii picioarelor.
* Exercitiile de
flexibilitate
-te ajută să îţi întăreşti muşchii, să îţi menţii
articulaţiile flexibile, să ai un corp mlădios. Exerciţiile de
stretching te ajută să eviţi anumite leziuni ale oaselor şi să îţi revii
după asemenea probleme.
Aug.22, 2009 in Spaţiu, Tehnologie
Nici
în întunecatele vremuri de război Ozn-urile nu se lasă! Apariţia
acestor zburătoare a fost semnalată în diferite colţuri ale lumii, mai
ales în preajma avioanelor de luptă.
Generalul maior Boris
Surikov, fost specialist în rachete şi arme nucleare în Statul Major al
armatei sovietice, apoi expert la conferinţele de dezarmare de la
Geneva, a declarat în 1994 unor producători tv britanici că în 1944, pe
când zbura cu un bombardier de două persoane spre România, s-a întâlnit
cu un obiect zburător solid, de formă eliptică. Avionul a început să se
scuture, iar presiunea uleiului a crescut alarmant. Aripile scânteiau de
încărcătura electrostatică. Comandatul bombardierului, maiorul Bajenov,
a apreciat că aparatul era pe punctul de a lua foc, după care bombele
ar fi explodat, aşa că a aruncat la întâmplare cele două tone de
încărcătură ucigaşă deasupra unui câmp din Ucraina. La întoarcere, de
teama curţii marţiale, cei doi au raportat bombardarea cu succes a unei
rafinării din România.
Panică în L.A
În zorii zilei de 25
februarie 1942 radarele au semnalat că obiecte zburătoare, aflate la
circa 200 de kilometri în largul oceanului, se apropie de Los Angeles.
Peste puţin timp au fost văzute mai multe lumini roşii sau argintii,
care se agitau rapid încoace şi încolo pe cerul oraşului. În mijlocul
lor, un obiect mare, întunecat, stătea aproape nemişcat. Convinşi că
asistă la un atac japonez, cei din artileria antiaeriană au tras, vreme
de o oră, peste 1400 de obuze. Oraşul a fost acoperit de schijele
proiectilelor. Cel puţin şase civili au murit în panica stârnită. Mai
multe clădiri au fost serios avariate. Dar niciunul dintre obiectele
invadatoare n-a fost doborât şi n-a reacţionat, ele continuând să se
mişte nestingherite printre obuzele care explodau în jur. În raportul
trimis preşedintelui Roosevelt, generalul George C. Marshall, şeful
Statului Major, scria: “Aeronavele neidentificate, altele decât cele ale
armatei sau marinei militare americane, au evoluat probabil asupra Los
Angeles-ului… În jur de cincisprezece aeronave au fost implicate,
zburând cu viteze diferite, de la ceea ce rapoartele oficiale numesc
<
între 2700 şi 5500m. Nu au fost aruncate bombe. Nu s-au înregistrat
pierderi în rândul trupelor. Nu au fost doborâte avioane. N-au existat
aeronave ale armatei sau marinei militare în actiune. Investigaţiile
continuă…”
Mult mai târziu s-a descoperit că în aceeaşi perioadă
obiecte asemănătoare au fost semnalate şi deasupra oraşului Tokio.
Fenomenul nu a fost explicat niciodată…
Vizite la înălţime
Întâmplări
de acest tip au fost raportate de pe toate fronturile celui de-al
Doilea Război Mondial. Pe 14 martie 1942 căpitanul englez Joel Fischer a
urmărit minute în şir o aeronavă lungă de aproape 100m, cu diametrul de
circa 15m, fără aripi sau motoare vizibile, ce zbura perfect orizontal,
după care a luat o poziţie verticală şi a dispărut brusc în înălţimi.
În noaptea de 25 martie 1942, maiorul Sobinski, polonez înrolat în
aviaţia engleză, comanda un bombardier strategic, care se întorcea din
misiune. Era la o altitudine de 5000m, încă deasupra Germaniei, când s-a
apropiat de el un aparat luminos, cu o formă greu de identificat.
Crezând că e o armă secretă germană, cel puţin zece mitraliere au
deschis focul cu proiectile de 12,7mm. Însă, aparent, obiectului nici
nu-i “păsa”, continuând să zboare paralel cu bombardierul timp de un
sfert de oră.
În dimineaţa de 5 aprilie 1943, Gerry Casey,
instructor Air Force, efectua un zbor de antrenament în zona Long
Beach(California) împreună cu un elev, când a zărit, venind spre ei, un
aparat de culoare portocalie, fără aripi, care nu semăna cu nimic
cunoscut. Aparatul a trecut pe lângă ei, apoi a făcut o întoarcere
incredibilă, sincronizându-se cu avionul-şcoală “de parcă am fi fost
sudaţi împreună printr-o bară de fier”. După câteva minute, obiectul s-a
smucit uşor, apoi a ţâşnit în sus, dispărând cu o viteză evaluată la
peste 11.000 km/h.
După război multe Ozn-uri se arată
Nenumărate
astfel de întâlniri au intrat în folclorul aviatorilor din cel de-al
Doilea Război Mondial, care au poreclit misterioasele aparate “foo
fighters”. La început s-a crezut că ar fi un fenomen natural, apoi a
apărut ipoteza unei arme secrete a inamicului. Abia la sfârşitul
războiului, când multe documente au devenit publice, s-a aflat că
straniile apariţii au fost văzute şi de piloţii germani sau japonezi
care, la rândul lor, au fost convinşi că erau arme secrete, de origine
americană sau britanică. Aceleaşi “foo fighters” au reapărut în
războaiele din Coreea şi Vietnam, dar nu şi în cele care au urmat…
Obiecte
zburătoare rămase neidentificate au fost văzute şi în anii de după
război. În perioada mai-decembrie 1946 pe cerul Suediei au fost
semnalate, inclusiv cu radarele, circa o mie de apariţii. Obiectele
efectuau uneori manevre de picaj, redresare, întoarcere în unghi ascuţit
etc., imposibile pentru un aparat făurit de mâna omului. Ele au apărut
în august 1946 şi deasupra Franţei şi Norvegiei, în septembrie, deasupra
Greciei şi a Marocului, apoi a Portugaliei, Germaniei, Belgiei şi
Olandei. Se estimează că în acel an, în toate ţările europene, s-au
raportat circa 2000 de astfel de observaţii.
Ce este o gaură
neagră?
Este un obiect prezis de o teorie înainte ca observaţiile
să confirme existenţa lui. Gaura neagră este o zonă a spaţiului cu
densitate infinită, care nu poate fi observată direct, din cauză că
lumina nu poate scăpa de atracţia imensă de la suprafaţa obiectului(de
aici şi denumirea lor). Găurile negre de talie stelară au putut fi însă
identificate prin efectele secundare pe care le produc în jurul lor. O
astfel de gaură neagră ia naştere la sfârşitul vieţii unei stele masive,
când aceasta devine o supernovă: materia densă din centrul stelei
colapsează din cauza gravitaţiei, atingând densităţi enorme.
Din
anul 2004 o galaxie neobişnuită(0402+379) este în atenţia astronomilor.
Aceasta se află la 77 milioane de ani lumină, în Constelaţia Perseu.
Zona centrală a galaxiei pare a fi alcătuită din două obiecte foarte
compacte. O echipă americană care a observat galaxia în diferite lungimi
de undă a dezlegat misterul: cele două obiecte sunt găuri negre a căror
masă cumulată este de 150 milioane de mase solare.
Impactul este
iminent
Fenomenul “ciocnirilor” a două galaxii nu este o noutate.
În realitate, coliziunea galaxiilor este de fapt o întrepătrundere
lentă, care nu implică ciocniri între stele. Teoria actuală arată că, în
general, în centrul galaxiilor se află o gaură neagră masivă. Acestea
provin din acumularea de materie în zonele centrale, unde, din cauza
densităţilor mari, materia nu s-a putut organiza în stele. În cazul a
două galaxii aflate în interacţie există posibilitatea de fuzionare a
celor două găuri negre. Deosebit pentru galaxia 0402+379 este faptul că
acestea sunt foarte apropiate, fiind separate de doar 23,8 ani lumină, o
distanţa infimă la scară cosmică(de exemplu, galaxia noastră are un
diametru de 100.000 de ani lumină). Se pare deci că cele două găuri
negre se află într-o situaţie de ciocnire iminentă, care se va produce
peste câteva miliarde de ani!
Undele gravitaţionale
În cazul
găurilor negre gigantice din centrul galaxiilor fuziunea acestora va
produce un cataclism cosmic. O parte din stelele celor două galaxii vor
fi înghiţite de cele două găuri negre, iar altă parte va fi expulzată în
spaţiul intergalactic. Teoria prevede că această coliziune va produce
unde gravitaţionale pe care astronomii speră să le detecteze. Undele
gravitaţionale se deplasează cu viteza luminii şi produc o modificare a
spaţiului şi a timpului în zonele pe care le traversează.
Se
estimează că dacă două obiecte de pe Pământ ar fi la un metru distanţă
unul de celălalt, trecerea undelor gravitaţionale ar modifica această
distanţă cu miliardimi de metru! Tehnic, aceste variaţii minuscule pot
fi măsurate numai prin metode interferometrice. În prezent există trei
proiecte în curs de dezvoltare: Ligo, Virgo şi Lisa(două de pe Pământ şi
unul din spaţiu), care au ca scop măsurarea deformărilor
spaţio-temporale. Prin eventuala identificare a undelor gravitaţionale,
teoria relativităţii generale a lui Einstein va căpăta o nouă
confirmare.
ele mai multe lucrări de geomorfologie definesc frecvent
ca “relief ciudat” acele forme cu înfăţişări originale, datorate
“comportamentului” rocilor, având diferite grade de duritate şi deci cu
rezistenţe diferite la acţiunea erozivă a agenţilor externi, acest
proces fiind numit eroziune diferenţială. Deşi relieful ciudat este în
primul rând o consecinţă a varietăţii petrografice, nu putem neglija
faptul că roca se comportă diferit şi în funcţie de zona climatică în
care se află, deci în funcţie de preponderenţa unuia sau a altuia dintre
agenţii externi(alterarea, dezagregarea, eroziunea glaciară, eroziunea
crionivală, eroziunea continuă sau intermitentă a apei, eroziunea
eoliană), la care se adaugă şi eroziunea litorală, acolo unde apele
lacurilor şi mărilor au fost sau sunt în prezent răspunzătoare de
înfăţişarea ţărmurilor.
Elefantul
Stanca Elefant din
Israel
“Elefantul” este o formă de relief carstic litoral, creată
exclusiv prin acţiunea valurilor marine, care au săpat grota în roci
carbonatice.
Fortăreaţa
Fortăreaţa
Masada, ceea ce în
ivrit înseamnă “fortăreaţă”, reprezintă una din cele mai cunoscute forme
de relief ciudat, fiind detaşată prin eroziune de apele tributare Mării
Moarte faţă de restul Munţilor Hebron. Văile care s-au adâncit în
versanţii munţilor din jur au aspect de canion: sunt văi cu versanţi
simetrici, abrupţi, cu profil în trepte, impus de structura orizontală a
formaţiunilor geologice dure. Prin apropierea obârşiilor a doua
canioane vecine(Masada şi Arugol) a rezultat un martor de eroziune înalt
de 462m(faţă de nivelul Mării Moarte, dar cu numai 54m deasupra
nivelului 0 al Oceanului Mondial). În jur, platourile Deşertului Iudeea,
care trec de 600m deasupra Mării Moarte, domină cu puţin martorul de
eroziune, dar, ca şi acesta, sunt delimitate prin abrupturi de peste
400-500m faţă de şesul de pe fundul grabenului. Astfel, impunătoarea
stâncă reprezintă o adevarată fortăreaţă naturală, amplasată în planul
mai larg al abrupturilor care ne amintesc de expresia consacrată a
geografului român Victor Tufescu, cu privire la ţara Vrancei: “se apără
prin propria ei natură”. Platoul superior ce retează stânca, datorat
structurii cvasiorizontale, este uşor înclinat de la vest la est(70m
diferenţă de nivel) şi are exact dimensiunile necesare unui asemenea
punct strategic: 610m lungime, 200m lăţime şi o circumferinţă de 1330m.
Pe acest platou se află azi ruinele fortificaţiilor Masada, apărate de
povârnişurile stâncii. Şi tot aici s-a salvat Herod, regele evreiilor,
împreună cu tânăra sa soţie Mariamne, când parţii au cucerit Ierusalimul
în anul 42 î. Cr.
Deşi aceste abrupturi au reprezentat un sistem
de apărare natural, abil valorificat de triburile evreieşti, Herod a
ordonat construirea unui zid şi a unui şir de cazermate pe muchia
platoului, un efort uriaş pentru acele vremuri. Dar ambiţiile sale nu
s-au mărginit doar la fortificarea stâncii; el a impus ridicarea în
interior a unei reşedinţe regale, cu palate somptuoase, băi publice,
locuinţe pentru înalţii funcţionari şi pentru armată. Mai mult, pentru
toţi aceştia s-au amenajat excavaţii ce permiteau stocarea unei mari
cantităţi de hrană, iar cele 12 rezervoare enorme puteau reţine peste
40.000 m3 de apă pentru alimentaţie, băi şi chiar pentru culturi
agricole pe platou, în acest mediu semiarid. Lucrările au făcut din
Masada o fortăreaţă inexpungabilă la asedii.
După căderea
Ierusalimului şi distrugerea templelor evreieşti de armata romană în
anii 70, aici s-au refugiat ultimii apărători cu familiile lor. În faţa
trupelor romane asediatoare, conduse de guvernatorul roman al
Palestinei, Flavius Silva, ei au opus o rezistenţă eroică timp de doi
ani. Aceasta a culminat cu crearea unei breşe de către asediatori în
zidul de pe muchie; capturarea evreilor devenea iminentă, aşa că
fanaticul conducător Eleazar ben Yair ordonă o sinucidere în masă
onorabilă, preferabilă sclaviei.
Legenda a sporit interesul
pentru vizitarea stâncii fortificate, astfel că s-au amenajat căi de
acces, dar şi de protecţie, teritoriul fiind inclus în sistemul
Parcurilor Naţionale Israeliene sub numele de Parcul National Masada.
Povestea
lui Lot şi a stâlpului de sare
Soţia lui Lot
Relatarea
bliblică despre Sodoma şi Gomora se găseşte în capitolele 18 şi 19 din
cartea Genezei. Este vorba de istoria nimicirii locuitorilor deosebit de
corupţi şi decadenţi ai celor două cetăţi din vremea Vechiului
Testament. Peste secole, aceste nume, Sodoma şi Gomora, au devenit
simboluri literare ale corupţiei.
“…. şi Domnul a zis:
<
dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul ce a venit până la Mine şi
daca nu va fi aşa, voi şti>>. Dar Avraam, care stătea înaintea
Domnului, s-a apropiat şi a zis: <
şi au plecat spre Sodoma unde au ajuns pe înserat şi au intrat în
cetate, fiind adăpostiţi de Lot… Cand s-a crăpat de ziua, îngerii au
stăruit pe lângă Lot, zicând: <
cetăţii.>> Lot le-a zis: <
păstrându-mi viaţa, dar nu pot să fug la munte înainte ca să mă atingă
prăpădul şi voi pieri. O, de-aş putea să fug destul de aproape, acolo
unde e o cetate destul de mică…şi să scap cu viaţă!>>. Si El i-a
zis: <
nu vei ajunge acolo.>> Şi fiindcă Lot zăbovea, îngerii aceia i-au
apucat de mână, pe el, pe nevastă-sa şi pe cele două fete ale lui, căci
Domnul voia să-l cruţe pe Lot şi ai lui. I-au scos deci afara din
cetate, iar unul din ei a zis: <
nu pieri!>> Nevasta lui Lot, care regreta abandonarea averii în
Sodoma s-a uitat însă înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare. Când
a intrat Lot în cetatea Ţoar, Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi
Gomora pucioasă şi foc din ceruri. A nimicit cu desăvârşire cetăţile
acelea două în care Lot îşi avea locuinţa şi averea, dar şi celelalte
din toată câmpia, pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce creştea pe
pământ…”
Beneficiile care ni le aduce sportul
Jun.03, 2009 in
Activităţi, Medicină
Toţi suntem conştienţi că exerciţiul fizic
este vital pentru a fi sănătoşi. Cu toate acestea, găsim tot felul de
motive pentru care să nu ne facem timp zilnic să facem mişcare. Însă
pentru a avea mai multă energie, pentru a ne simţi mai bine în propriul
corp, pentru a fi mai plini de viaţă şi mai veseli, avem nevoie de
mişcare fizică. Iată ce poate face exerciţiul fizic pentru sănătatea
noastră:
1. Îmbunătăţeşte sănătatea inimii
2. Reduce
riscul de a muri prematur din cauza bolilor de inimă
3. Ajută
inima şi sistemul cardio-vascular să funcţioneze mai eficient
4.
Descreşte simptomele anginei şi infarctului
5. Reduce factorii de
risc de a face boli de inimă
6. Reduce riscul de a face diabet sau
a avea probleme cu tensiunea
7. Îmbunătăţeşte toleranţa la zahăr a
sângelui dacă ai diabet şi riscul de a face diabet
8. Ajută la
controlarea tensiunii
9. Îmbunătăţeşte lipidele din sânge, mai
ales reglează nivelul colesterolului
10. Ajută în încercarea de a
te lăsa de fumat
11. Îndepărtează stratul de grăsime, slăbeşte şi
ţine sub control greutatea
12. Reduce riscul de a face cancer de
col
13. Te ajută ca la bătrâneţe să fii mai puternic şi să ai
control mai mare asupra corpului
14. Îmbunătăţeşte forţa şi starea
de bine
15. Ajută la menţinerea sănătăţii muşchilor, oaselor şi
încheieturilor
16. Creşte abilitatea de a face activităţile zilnice
fără să te simţi obosit
17. Îmbunătăţeşte flexibilitatea,
coordonarea şi echilibrul
18. Menţine tonusul muscular,
îmbunătăţeşte postura, reduce riscul de a-ţi fractura oasele
19.
Creşte speranţa de viaţă în medie cu trei ani
20. Reduce starea de
anxietate şi depresie
21. Îmbunătăţeşte starea de bine şi te ajută
să te simti bine cu propria persoană
Ca să te bucuri de
beneficiile sportului şi să nu rişti să îţi răneşti corpul, trebuie să
ţii minte că orice activitate fizică trebuie să cuprinda trei faze ale
exerciţiului: încălzirea, exerciţiile propriu-zise, relaxarea.
* Încălzirea
Este extrem de importantă pentru că îţi pregăteşte
corpul pentru efortul pe care îl vei depune. Te va ajuta să nu-ţi
stresezi dintr-o dată muşchii şi inima, să nu faci întinderi musculare,
să-ţi fracturezi încheieturile sau să faci febră musculară. Încălzirea
ajută să îţi crească încet respiraţia, bătăile inimii, temperatura
corpului. Include exerciţii de stretching sau mişcări lente ale
corpului. Încălzirea ar trebui să dureze cinci minute.
*
Exerciţiile proproiu-zise
Trebuie să ţinem cont de frecvenţa,
intensitatea şi durata exerciţiilor. Când vine vorba de frecvenţă, ar
trebui să facem zilnic mişcare sau cât de des posibil. Intensitatea şi
durata depind de nivelul nostru de forţă fizică. Dacă suntem la început,
15 minute de exerciţii de o intensitate moderată sunt suficiente, atâta
cât să simţim respiraţia şi bătăile inimii accelerate. Nu trebuie să ne
obosim până la epuizare. Cu timpul, cu cât corpul se obişnuieşte cu
mişcarea, vom creşte durata şi intensitatea exerciţiilor.
*
Relaxarea
Îţi ajută corpul să îşi revină după efortul depus.
Bătăile inimii şi tensiunea vor reveni la normal. În timpul exerciţiilor
de relaxare nu trebuie să stai sau să te întinzi, să te odihneşti.
Trebuie să-ţi continui exerciţiile la o intensitate redusă. Poţi repeta
exerciţiile de stretching din timpul încălzirii. Relaxează-ţi muşchii
inspirând şi expirând puternic. Ar trebui să dureze circa cinci minute.
Dacă
respectăm toate aceste trei faze vom evita problemele şi leziunile care
pot fi cauzate de practicarea necorespunzătoare a exerciţiilor fizice.
Exerciţiile
fizice se pot împărţi în patru categorii:
* Exercitiile de
rezistenta
-îmbunătăţesc sănătatea inimii, a plămânilor şi a
sistemului circulator. Te vor menţine sănătos şi te vor ajuta să-ţi
desfăşori activităţile zilnice cu mai multă uşurinţa. Vor preveni şi
întârzia apariţia bolilor asociate cu îmbătrânirea precum şi diabetul,
cancerul de col, bolile de inimă.
-exerciţiile de rezistenţă
moderate sunt înotul, ciclismul (atât în aer liber cât şi pe bicicleta
de la sală), mersul, curăţenia casei, tenis în dublu, dansul. Printre
exerciţiile de rezistenţă dificile se numără urcatul scărilor sau
munţilor, ciclismul pe dealuri, tenis, ski, drumeţiile, jogging.
* Exercitiile de forta
-sunt cele care te ajută să îţi
fortifici muşchii, însă fac mai mult decât să te facă mai puternic. Şi
cea mai mică creştere a forţei muşchilor poate face o mare diferenţă în
abilitate, creşte metabolismul, te ajută să îţi păstrezi la ratele
normale greutatea şi nivelul zahărului. De asemenea, previn osteoporoza.
Printre aceste exerciţii se numără fitnesul şi toate formele de
aerobic.
* Exercitii de echilibru
-te ajută ca la
bătrâneţe să eviţi cea mai des întâlnită problemă, căzăturile şi
greutatea în controlarea mişcărilor. Exerciţiile de echilibru te ajută
să îţi fortifici muşchii picioarelor.
* Exercitiile de
flexibilitate
-te ajută să îţi întăreşti muşchii, să îţi menţii
articulaţiile flexibile, să ai un corp mlădios. Exerciţiile de
stretching te ajută să eviţi anumite leziuni ale oaselor şi să îţi revii
după asemenea probleme.
